Rezultatele 1 - 25 din 28 pentru "import gaze ucraina"

Cererea regională de gaze va fi impulsionată în această toamnă de apariția unui nou client, Ucraina. După ce, începând din al doilea trimestru, Kievul a devenit un importator masiv de energie electrică din statele vecine membre ale Uniunii Europene, printre care și România, pare că și pe piața de gaze se va înregistra o situație similară. Producătorii români, în special Romgaz și OMV Petrom, ar putea beneficia, consumul intern fiind unul relativ redus, în timp ce gradul de umplere a depozitelor se situează la 85% cu 3 luni înaintea începerii perioadei de extracție.

Impredictibilitatea livrărilor de gaze rusești din această iarnă ca urmare a războiului din Ucraina a declanșat o cursă contracronometru pentru înmagazinarea din timp a gazelor la nivelul UE. România este în grafic, depășind vineri pragul de 25 TWh de gaze înmagazinate, în weekend ajungând la un grad de umplere a depozitelor de peste 75% în pofida reducerii volumelor zilnice injectate.

Cererea de gaze venită de la 1 iulie din Republica Moldova și cea pentru înmagazinare în Ucraina au condus la o scumpire cu 9% a gazelor pe piețele spot operate de Bursa Română de Mărfuri de la începutul acestei luni. Evoluția prețurilor pentru ziua următoare (PZU) din România este total opusă celei de pe piețele europene, unde prețurile spot au scăzut.

Tranzitul gazelor prin România a explodat în ultima săptămână, dublându-se atât importurile din Bulgaria, cât și exporturile către Ucraina sau Republica Moldova. În plus, dat fiind surplusul de gaze de pe piața autohtonă, România a exportat net aproximativ 10% din producția internă.

Rusia a anunțat duminică că Ucraina a încercat fără succes să atace o navă rusească cu șase drone de mare viteză, în timp ce aceasta patrula în perimetrul celor 2 gazoducte importante de gaze naturale din Marea Neagră, Turk Stream și Blue Stream, transmite Reuters.

Tranzitul gazelor rusești prin Ucraina către Europa s-a redus miercuri în principal însă ca urmare a încălzirii vremii, a creșterii producției de energie regenerabilă și a scăderii prețurilor pe piețele spot din Europa. România nu mai importă gaz prin coridorul ucrainean încă de la începutul lunii aprilie, tot importul mutându-se pe granițele cu Bulgaria și Ungaria.

Operatorul sistemului național de transport al gazelor naturale din Ucraina, LLC Gas TSO, a acuzat vineri Rusia că pune în pericol tranzitul gazelor rusești exportate către Europa de către gigantul rus producător de stat Gazprom prin conductele ucrainene, informație care a dus la o scumpire cu aproape 4% a gazelor pe principalele huburi europene, după 5 zile consecutive de ieftiniri.

În urmă cu 13 ani, la criza europeană a gazelor din prima parte a anului 2009, Rusia a acuzat Ucraina că "fură" din gazele rusești aflate în tranzit prin sistemul de transport ucrainean, explicând astfel problemele de alimentare din țări precum România, Ungaria sau Polonia. De exemplu, operatorul român Transgaz raporta în ianuarie 2009 o scădere cu 40% a importurilor prin Ucraina față de nivelurile normale.

Director comercial al firmei este un fost șef român pe furnizare de gaze la Electrica Furnizare, Transenergo și Romelectro.

România a devenit de câteva zile exportator de gaze în Bulgaria în urma intrării în revizie planificată a nou construitului gazoduct TurkStream, revizie care va dura până în dimineața zilei de 29 iunie. Astfel, începând cu data de 22 iunie, în România n-a mai intrat niciun metru cub de gaz prin punctul de interconectare Negru-Vodă, ci, dimpotrivă, a ieșit, ceea ce a condus la scumpirea cu 30 de lei a MWh de gaz pe piețele spot operate de Bursa Română de Mărfuri (BRM).

Livrările de gaze în Europa ale Gazprom au scăzut cu 25% în prima jumătate a acestui an, în timp ce importurile de gaze rusești în România s-au majorat cu aproximativ 4% în aceeași perioadă, în principal ca urmare a ecartului de preț dintre cel de pe piețele europene, mai ieftine, și cel de pe piața internă.

Un trader american de gaze naturale cu operațiuni extinse în Ucraina, sprijinite și de administrația de la Washington prin intermediul instituției guvernamentale Overseas Private Investment Corporation (OPIC), a efectuat prima livrare de gaze naturale provenite din depozitele de înmagazinare ale Ucrainei către România via Republica Moldova, prin conducta transbalcanică, în baza unui acord trilateral semnat cu divizia Gazprom din Moldova, Moldovagaz, și cu operatorul de transport de gaze de peste Prut, Moldovatransgaz.

Pericolul ca importurile de gaze să nu fie suficiente în cazul unei perioade geroase a fost înlăturat, de la 1 februarie Transgaz majorând capacitatea tehnică în punctul virtual Medieșul Aurit-Isaccea de la 62,4 GWh/zi la 203 GWh/zi, întreaga capacitate a fostei conducte 1 de tranzit a gazelor rusești prin Dobrogea.

Politicienii și tehnocrații autohtoni visează utopic la momentul în care România va deveni un hub regional de gaze, însă realitatea se încăpățânează să le transforme visele într-un veritabil coșmar. Pentru a putea deveni un hub regional, interconectările cu statele vecine sunt esențiale, însă se poate spune că ele sunt cel puțin deficitare în cazul României. Mai mult, la ora actuală, ca urmare a refuzului Transgaz de a semna un contract de interconectare pe rutele tradiționale de import cu nou-creatul operator de transport din Ucraina, capacitatea de import gaze a României este una extrem de mică: de aproximativ 170 GWh/zi, cu cel puțin 30 GWh/zi sub capacitatea de import necesară acoperirii consumului intern. Cu toate acestea, ministrul energiei Virgil Popescu, dar și Transgaz, refuză să recunoască realitatea și includ (uneori și de 2 ori) capacitățile de tranzit în cele de import!

România este țara europeană care a plătit cel mai ridicat preț pe gazele importate, de proveniență rusească, de 23,88 euro/MWh în al doilea trimestru al anului, cu 1 euro/MWh peste prețul achitat de bulgari și cu nu mai puțin de 6 euro peste cel cu care Gazprom îi taxează pe maghiari, arată un raport al Comisiei Europene.

Traderii internaționali de gaze nu percep România, spre deosebire de politicienii autohtoni, drept un viitor mare hub “exportator de securitate energetică” în zonă, ci, dimpotrivă, drept un viitor importator de gaze din alte state membre ale Uniunii Europene (UE), care nici măcar nu au un statut de producător. Dovadă: în timp ce capacitatea de export gaze din România în Ungaria este disponibilă în totalitate, capacitatea de import este deja rezervată aproape în totalitate până în 2030, ceea ce arată că, cel puțin deocamdată, traderii nu cred într-o demarare a producției în Marea Neagră în viitorul apropiat și chiar îndepărtat.

Perspectiva ca Gazprom și Ucraina să nu reușească să ajungă la o înțelegere în vederea prelungirii contractului de tranzit al gazelor rusești prin sistemul ucrainean de conducte, care expiră la finalul acestui an, generează riscuri și pentru aprovizionarea cu gaze a României.

România va avea nevoie de importuri în valoare de minimum 8,5 TWh iarna viitoare pentru a putea acoperi consumul, chiar și în eventualitatea în care depozitele operate de Romgaz și Engie vor fi pline până la refuz. Și asta într-un scenariu pozitiv, cu o iarnă la fel de blândă ca cea trecută și cu un consum similar, ambele premise fiind cel puțin discutabile. Cantitatea nu este mare comparativ cu alte ierni, însă, în cazul în care acordul de tranzit dintre Gazprom și Ucraina, care expiră pe 31 decembrie, nu va fi prelungit, România nu va avea practic de unde să importe un asemenea volum de gaze.

România a importat în luna aprilie o cantitate de gaze de aproximativ 1,3 TWh, de peste 100 de ori mai mare decât cea importată în luna similară a anului trecut, relevă date lansate acum și analizate de Profit.ro. Motivul principal pentru care furnizorii preferă importurile este prețul de import mai atractiv decât cel pentru producția internă.

În pofida temerilor politicienilor români că maghiarii vor să consume integral gazul care urmează (dacă urmează) a fi extras din Marea Neagră, România a reușit contraperformanța de a importa în luna martie peste 65% din gazul de import (nu mai puțin de 1,24 TWh de gaze) din Ungaria. Și asta în pofida faptului că, spre deosebire de Ungaria, România este producător de gaze, “unicul din UE”, potrivit ministrului economiei Niculae Bădălău.

Volumul de gaze naturale importate de România în luna ianuarie s-a majorat considerabil, cu 60% față de luna similară a anului trecut, arată ultimele date analizate de Profit.ro, pe fondul politicii guvernamentale de subvenționare a consumului și descurajare a producției în domeniul energetic. Prețurile de import au explodat la rândul lor, majorându-se cu 37% în ianuarie 2019, comparativ cu cele din ianuarie 2018.

Ministrul de Externe al Ungariei a arătat că, în acest context, solicitarea autorităților americane ca Ungaria să își diversifice sursele de aprovizionare cu energie și să își reducă dependența de Rusia este blocată de mai multe state aliate din Uniunea Europeană și NATO, respingând criticile potrivit cărora Budapesta încearcă să strângă legăturile cu Moscova.

La finalul lunii trecute, un purtător de cuvânt al Ministerului Economiei de la Berlin a declarat că SUA au asigurat Germania că, indiferent ce sancțiuni va decide Washingtonul contra Rusiei, gazoductul Nord Stream 2 nu va fi afectat de acestea. Conducta ar urma să dubleze capacitatea de transport de gaze dinspre Rusia spre Germania, de la 55 la 110 miliarde metri cubi pe an, până în 2019.

Ironia este că Transgaz implementează proiectul de gazoduct internațional BRUA și altele menite să reducă dependența Europei de importurile de gaze din Rusia inclusiv cu bani încasați de la Gazprom pentru tranzitul unei părți a acelorași importuri. Anul trecut, compania a încasat din operațiuni de transport internațional de gaze 333,29 milioane lei, adică peste 19% din totalul veniturile sale din exploatare.

Transgaz, operatorul sistemului național românesc de transport al gazelor, susține că a încercat să medieze între Rusia și Ucraina pentru a se ajunge la un acord care să respecte și normele UE, și pretențiile celor două state aflate în conflict politic de la anexarea peninsulei Crimeea și cu un istoric bogat de neînțelegeri cu privire la comerțul cu gaze naturale, însă fără succes.